Articole despre poemul într-un vers

Despre poemul într-un vers

Eseu

           
             Se poate face poezie mare şi cu vorbe puţine. Lirica japoneză oferă tuturor o exemplară lecţie de sobrietate şi concizie pilduitoare iubire a frumosului din natură şi om. Ducând până la ultimele lui consecinţe „spiritul poeziei tanka şi haiku”, Ion Pillat a creat un volum de Poeme într-un vers, precedat de un „cuvânt înainte” în care face următoarele consideraţii, valabile şi pentru poetica tipic niponă: „Poemul într-un vers ar fi acela în care unul singur e scris, cel dătător de mişcare, iar celelalte rămân sugerate până la sfârşitul poemului presimţit. […] Poemul într-un vers nu trebuie confundat nici cu epigrama greacă, rubaiatul persan sau hai-kai-ul japonez.”

La Paris, unde studia, Ion Pillat cunoaşte poemele gen tanka sau haiku ale unor poeţi clasici sau moderni, precum Horiguchi, Hagiwara, Sasazawara, Masakazu, Ietsujiro, Sivol Uko, Fujimura.

În 1936, Al.T. Stamatiad publică primele haiku-uri originale în limba română. Tot pe atunci, Traian Chelariu pregătea pentru tipar prima antologie de poezie japoneză, tanka şi haiku. Ion Pillat scrie poemele sale într-un vers şi le tipăreşte. Aceste poeme într-un vers erau o replică românească la poemul apărut în  Japonia şi care avea să devină cunoscut întregii lumi. Între haiku şi poemul într-un vers sunt şi asemănări şi deosebiri.

 Poetul Vasile Moldovan a prezentat la Festivalului Mondial de Haiku de la Constanţa, în iunie 2005 referatul intitulat:  „O replică românească a haiku-ului – poemul într-un vers”. Din acest referat reţinem:

„Pillat nu a împrumutat aspecte de estetică de la haiku. El a rămas la forma occidentală de versificaţie, folosind piciorul iambic şi versul de 13 şi 14 silabe. Noul gen este definit pe baza a două coordonate esenţiale – concizia şi unicitatea: «Un singur vers, născut, nu făcut, purtat ani de zile adesea inconştient, filtrând ani de patimi, rezumând în el versuri multe, nescrise, şi atâtea feţe şi locuri, să nu poată reda taina călătoare a poeziei redusă la unica ei bogăţie de a fi goală şi eternă... poezia ajunsă la o asemenea despuiere, dacă permite cititorului înalte delectări, îi cere în schimb o mai susţinută şi intimă colaborare. Pe cât poetul a scris mai puţin, pe atât cititorul este nevoit să citească mai mult... Un poem lung se poate citi mai repede, căci fiecare vers ajută la pătrunderea şi gustarea celuilalt. Un singur vers se vrea citit mai încet. Scrisorile se parcurg iute, telegramele însă ne opresc.»

Ca şi la haiku, unde există practica citirii de două ori a aceluiaşi text, şi poemul într-un vers impune o citire rară şi o pauză pentru fiecare lectură. Este pauza care permite cititorului să ducă mai departe ideea poetului, să participe, în felul său la creaţie. La ambele genuri natura este prezentă .La haiku poetul este însă una cu natura, la poemul într-un vers poate apărea ca entitate distinctă, în afara ei, contemplând-o. Ca şi la haiku, în poemul într-un vers adesea se pune accentul pe ecou nu pe sunet sau chiar pe tăcere: «Un singur nai, dar câte ecouri în păduri» (Poemul într-un vers) sau «Nu vorbele, tăcerea dă cântecului glas» (Artă poetică).

G. Călinescu apreciază că unele poeme într-un vers sunt «graţioase miniaturi şi imagini-definiţii amintind tehnica lui Jules Renard».

Polemizând cu Sono Uchida, Florentin Vasiliu considera, pe baze statistice, că poemul într-un vers ar fi cel mai scurt gen de poezie din lume şi nu haiku-ul. Poetul Vasile Moldovan crede că au dreptate amândoi. Titlurile poemelor într-un vers pillatiene au de regulă trei-patru silabe. Acestea adunate cu cele 13 sau 14 silabe ale versului propriu-zis dau tocmai 17 silabe. Pe de altă parte, ţinând seamă că titlul face parte din poezie, iar poemul prin cezură e separat în două hemistihuri, putem spune că şi genul liric inventat de compatiotul nostru este alcătuit tot din trei componente, dar altfel dispuse. În privinţa kirejiului care nu poate lipsi din haiku, acesta are corespondent în cezura poemului într-un vers. Ambele pauze, sau tăceri , dacă acceptaţi să le spuneţi astfel, pe lângă valoarea estetică sau psihologică – o psihologie a ascultătorului, mai degrabă decât a cititorului de poezie –, este determinată de o cauză fizică. Kireji-ul şi cezura durează deopotrivă atât cât stă aerul în plămâni, adică răstimpul în care cititorul «îşi trage sufletul».

Prin poemul într-un vers Ion Pillat a deschis un oblon spre universalitate. Dacă, în epocă, ecourile au fost puţine şi inconsistente, peste o jumătate de veac, se vor vedea rezultatele. Dintre contemporanii săi, au cochetat cu poemul într-un vers Lucian Blaga şi V. Voiculescu. «Aşchiile de poezie» ale celui din urmă, publicate, din păcate postum (GÂNDURI ALBE, Editura Cartea Românească,1986) se apropie mult de poemele pillatiene. Atâta doar că nu poartă titlu. Iată câteva dintre ele:

      Uleiul negru al nopţii se-ntinde peste cer

      Şi munţii de tămâie ardeau cuprinşi de dor

      Un ţipăt alb de crivăţ străpunge miază-noaptea

      Şi în orbita nopţii lucea pupila lunii

Înfiinţarea revistei Haiku în 1990 şi a Societăţii Române de Haiku, un an mai târziu, a dus la creşterea interesului pentru poemul într-un vers. Mulţi dintre poeţii de haiku scriu cu aceeaşi pasiune şi uneori chiar cu mai multă inspiraţie poeme într-un vers. În 15 ani în România s-au publicat  circa 150 de cărţi de haiku. În deceniul care s-a scurs de atunci s-au scris peste 20 de cărţi de poeme într-un vers.”

Am înscris în biblioteca virtuală a Agoniei o parte din poemele într-un vers aparţinând lui Ion Pillat. Sunt şi pe acest blog. Voi da aici exemple din creaţia unor poeţi contemporani. Fără a avea pretenţia că au fost alese cele mai bune poeme. Aş fi dat mai multe exemple, dar cărţile poeţilor din Societăţile de Haiku se tipăresc în tiraje mici şi nu ajung la toţi cei care ar vrea să le citească.

Bogdan I. Pascu introduce în poemele sale într-un vers multe elemente creştine :

      Taina

      Doar umbra unui înger de strajă Învierii

      Îndumnezeire

      Peste păcatul lumii iubirea cuib îşi face

      Via Dolorosa

     Urcând înspre Golgota porţi crucea vieţii noastre

      Pieta

      În inima Fecioarei, durerea trup se face

      Naştere sfântă

      În ieslea tainei pruncul, lumină din lumină

      Vecernie

      Cu glas de bronz ne cheamă spre ceruri înserarea

       Nirvana

      Acolo lumea-ncape într-un strop de rouă

      Buddha II

      Pe-oceanele luminii un lotus tainic tace

      Zen II

      Din golul fără formă, o formă pentru toate

            Din revistele ALBATROS, HAIKU şi ORFEU, am cules următoarele poeme într-un vers. Sper să fie o lectură interesantă pentru membrii site-ului.

            Dumitru Radu:

Brâncuşi

            Ce lacom muşc-o daltă din carnea unei pietre.

            Amintire

            A câta oară teiul îşi risipeşte floarea?

            Candela

            Şovăitor împarte lumina prin unghere.

            Vacanţă

            Cărarea, luna şi-un greier: nu-i de-ajuns?

            Octombrie

            Prin ceţurile toamnei, noi trecători ca frunze.

            Agapia

            Urcă-n tării un dangăt şi greierii-i răspund.

            Jules Cohn Botea:

            Adolescenţă

            O scurtă dimineaţă, dar cât e de frumoasă!

            Falsă grandoare

            Chiar marea piramidă e tot un biet mormânt.

            Puf de păpădie

            Speranţă care zboară spre împlinirea ei.

            Ştefan Gh. Teodoru:

            Pe deal

            Atâta bucurie în primul pumn de fragi.

            Vânătoare

            Munţii anunţă moartea cu fiece ecou.

            Pescarul

            Trăgea la mal năvodul cu visurile lui.

            Prima zăpadă

            A prins să se topească un fulg în părul tău.

            Victor Sterom:

            Dimineaţa

            Deasupra ierbii roua îşi murmură destinul.

            Ioan Marinescu:

            Consemnare

Cascada-i un spectacol sfârşit cu o cădere.

Delăsare

Lăsăm adesea noaptea de pe o zi pe alta.

Constatare

Când vrem să tragem sfori, o piedică e nodul.

Ion Roşioru:

Reverie

Pe jarişti, noaptea, calul haiducului ucis…

Fântâni

Cocori răzleţi la margini de drum în Bărăgan.

Bacoviană

Prin pieţe vântu-ngână măturătorii beţi.

Marc Orheianu:

Enigme

În măr ascuns un vierme, sub ierburi galaxii.

Răsfrângeri

Bătut în lacrimi cerul, sub pleoape licurici.

Paula Romanescu:

Primăvară

Bătrânul măr în floare curteaz-o rândunică.

Imanenţă

Ori cerşetor, ori rege, o vamă tot te-aşteaptă.

Uimire

O, Doamne,ce înaltă e ruga robului!

Ana Udrea:

Cicoarea

În ochii ei albaştri e cerul mai aproape.

Floarea soarelui

Mii de ochi din lanuri îţi caută privirea.

Amurg

Căzând sub coasă macii au adormit în fân.

Romulus Sălăgean:

Orizonturi noi

Un cârd de ciori se-ndreaptă flămânde spre apus.

Taină

În vechea mănăstire doar fâlfâit de îngeri.

Libertatea

E visul unei ciute închisă-n ţarc cu porcii.

Ana Miroiu:

Soarele

O inimă de doruri e-ncinsă peste fire

Emilia Dumitrescu:

Interferenţe

Pe sârma telefonului – şirag de rândunele.

Zămislire

Puful de păpădie purtat de vântul serii.

Iubire

Cândva eram doi fluturi pe-un ram de caprifoi.

Dan Florică:

În noapte

Sub tropot de copite o piatră naşte stele.

Timpul

Un cal troian ce-ţi surpă cetatea dinăuntru.

Furnica

Un pod peste neant îi pare firul ierbii.

Bibliografie

1.I.Acsan, D. Constantinescu, Antologie de poezie clasică japoneză, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981;

2.V. Moldovan, „O replică românească a haiku-ului – poemul într-un vers”, referat prezentat la Festivalului Mondial de Haiku, Constanţa, iunie 2005;

3. Colecţiile revistelor Haiku, Albatros şi Orfeu.